CE ESTE VOCABULARUL LIMBII ROMANE?

Vocabularul limbii romane cuprinde totalitatea cuvintelor existente in limba romana in prezent. El numara aproximativ 120.000 de cuvinte, fiind in permanenta schimbare.

CARE SUNT COMPONENTELE VOCABULARULUI?

Vocabularul are doua componente:

1. Vocabularul fundamental - care reprezinta fondul principal de cuvinte si numara circa 1500 cuvinte, aproximativ 10% din total

2. Masa vocabularului - care reprezinta restul cuvintelor, cca 90% din total

VOCABULARUL FUNDAMENTAL

Vocabularul fundamental este alcatuit din cuvintele uzuale, de baza, cunoscute de toti vorbitorii limbii romane:

1. SUBSTANTIVUL:

2. PRONUMELE PERSONAL

3. NUMERALE CARDINALE (1 - 10)

4. ADJECTIVE SI ADVERBE

MASA VOCABULARULUI

Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din limba romana, neuzuale, mai putin cunoscute, specifice unor anumite domenii:

Cele doua compartimente ale lexicului nu sunt delimitate foarte strict deoarece unele cuvinte sunt scoase din vocabularul fundamental si intra in masa vocabularului si invers.

Vocabularul fundamental este considerat stabil deoarece in timp se pastreaza acelasi nucleu de cuvinte cunoscute de toti vorbitorii.

In proportie de 60%, vocabularul limbii romane este de origine latina.

NEOLOGISMELE

Neologismele sunt cuvintele nou introduse in limba romana, din diverse limbi straine.

Imprumuturile din vocabular se impart in doua categorii, in functie de perioada in care au patruns in limba romana:

1. imprumuturile vechi (pana la 1800) - latina, greaca, maghiara, turca, ...

2. imprumuturile noi (dupa 1850) = neologisme - italiana, franceza, germana, engleza, latina, greaca, turca)

Cele mai multe neologisme provin din franceza si latina, deoarece acestea fac parte din aceeasi familie de limbi romanice, avand origine comuna in latina. Sunt preferate aceste limbi deoarece cuvintele acestor limbi sunt mai usor de adaptat limbii noastre.

In prezent, cea mai puternica influenta o reprezinta imprumuturile din limba engleza, datorita dezvoltarii impresionante a tehnologiei informatiei.

MIJLOACE DE IMBUNATATIRE A VOCABULARULUI

Vocabularul limbii romane este intr-o continua schimbare deoarece el se imbogateste permanent prin:

1. mijloace interne (derivarea, compunerea, conversiunea - adica schimbarea valorii gramaticale)

2. mijloace externe (imprumuturi vechi, imprumuturi noi - neologisme)

DERIVAREA

Derivarea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor.

Derivarea poate fi de trei feluri:

1. derivare cu prefix: necopt, inegal

2. derivare cu sufix: copilas, padurar

3. derivare parasintetica (adica si cu prefix si cu sufix): despadurit, impadurit

Prin derivarea cu prefix putem forma antonimele unor cuvinte, pastrand aceeasi radacina.

Exemplu: hotarat - nehotarat; normal - anormal; legal - ilegal

Prin derivarea cu sufix putem obtine:

- diminutivele (care micsoreaza sensul unui cuvant): copilas, carticica

- augmentative (care maresc sensul unui cuvant): pietroi, baietan

COMPUNEREA

Compunerea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care formam cuvinte noi cu ajutorul altor cuvinte deja existente in limba. Sensul unui cuvant compus se modifica fata de sensurile independente ale elementelor lui componente.

Exista mai multe tipuri de compunere:

1. Compunere prin contopirea / sudarea elementelor componente: untdelemn, Campuling, demult

2. Compunere prin alaturarea cuvintelor, cu sau fara cratima: Alba-Iulia, Piatra Neamt, floarea-soarelui

3. Compunere prin abrevierea / prescurtarea cuvintelor: cu ajutorul initialelor (C.F.R., B.C.R), cu initiale si fragmente de cuvant (Tarom), cu ajutorul mai multor fragmente de cuvinte (plafar)

4. Compunere cu ajutorul unor elemente provenite din latina sau greaca: bio- = viata, geo- = pamant, auto- = pentru sine, al sau, tele- = la distanta, poli- / pluri- = mai multi, avi- = pasare, api- = albine, zoo- = animale, -log = specialist, -logie = stiinta, -fobie = teama, -fil = iubitor

CONVERSIUNEA

Conversiunea este mijlocul intern de imbogatire a vocabularului prin care obtinem cuvinte noi pastrandu-le forma nemodificata, insa cu o alta valoare morfologica decat cea obisnuita intr-un context nou. Conversiunea presupune transformarea unei parti de vorbire in alta parte de vorbire.

Prin conversiune putem obtine:

a) substantive din alte parti de vorbire prin articularea acestora: tanarul (substantiv provenit din adjectivul tanar), cititul (substantiv provenit din verb la participiu)

b)adjective din alte parti de vorbire:

Exemple:

Textul citit mi-a placut. "citit" este adjectiv provenit din verb la participiu

Doua fete au plecat. - adjectiv provenit din numeral cardinal.

Omul suferind ia tratament - "suferind" este adjectiv provenit din verb la gerunziu.

c) adverbe din alte parti de vorbire (din substantive, adjective, verbe la gerunziu)

Exemple:

El scrie frumos.

"frumos" = adverb de mod provenit din adjectiv

Eu merg topaind.

"topaind" = adverb de mod provenit din verb la gerunziu

Toamna incepe scoala.

"Toamna" = adverb de timp provenit din substantiv.